Subpresivul cu apetitul subțire. Загружено:

subpresivul cu apetitul subțire

Poate exista singură sau în grup, constituind diferite ţesuturi. F o rm a celu lelor este legată de funcţia lor.

Iniţial, toate au formă globuloasâ, dar ultenor pot deveni fusifom ie, stelate, cubice, cilindrice etc. D im ensiu nile celulelor variază în funcţie de specializarea lor, de starea fiziologică a organismului, de condiţiile mediului extern, vârstă etc. Exemple; hematia - 7,5 μ, ovulul μ, fibra musculară striată - cm; media se consideră μ.

IV Măduva spinării engl. Curs ID. Nivelele funcţionale ale SNC sunt: 1. Medular măduva spinării2.

Ultrastructura membranei celulare, stabilită prin microscopie electronică, arată o structură trilaminată, cu un strat extern, unul mijociu şi unul intern, fiecare în grosime de 25 A.

Din punct de vedere biochim ic, stratul mijlociu este bimolecular lipidic fosfolipide şi colesteroliar straturile extern şi intern sunt de natură proteică. La nivelul membranei s-a constatat existenţa unor sisteme enzimatice cu rol activ în transportul substanţelor, cât şi existenţa unei încărcări electrice potenţial de membrană.

  1. Anatomia Si Fiziologia Omului - OCR
  2. Utilizați în Auto.
  3. Maple sirop ajută la pierderea în greutate
  4. Alimentați vă brațele
  5. Neuropsihologie: - Curs Id - homeluxury.ro
  6. Pierdere în greutate bile de bumbac
  7. Он кинул на Джизирака быстрый взгляд, как бы говоря: Вот Не понимая, чего же, собственно, ожидать, Джизирак поначалу не заметил никаких перемен.
  8. Pierdere în greutate de 18 lb înainte și după

La unele celule, citoplasma prezintă diferite prelungiri acoperite de plasmalema. Unele pot fi temporare şi neordonate, de tipul pseudopodelor leucocitealtele permanente; microvilii epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renalicilii epiteliul mucoasei traheei sau desmozomii, care solidarizează celulele epiteliale.

subpresivul cu apetitul subțire

Este un sistem coloidal complex, în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este an. După natura lor, structurile citoplasmatice pot ft; A. SLnjcturi ce reprezintă diferenţieri ale citoplasmci, cu amunite funcţii, numite organite celu lare, şi care sunt de două categorii; a.

Ce lula b. Pe su p rafaţa extern ă a peretelui Rol în sinteza m e m b ra n o s p re z in tă m ici p a rticu le de ribo n u cleop rotein e de proteine.

Subpresivul cu apetitul subțire x istă ribozom i Sediul sintezei lib subpresivul cu apetitul subțire ri în m a tr ic e a c ito p la s m a tic ă şi aso cia ţi ciiom em b ran elo r, proteice. C elu la Organite gen erale - continuare O rganifc 3. C o m p l e x u l Golgi S tru ctu ră Sistem m em branar format din m icro şi m acrovezi- Funcţ i Transportul, subpresivul cu apetitul subțire odifi cu le şi din cisterne alungite, situat în apropierea carea posliraducerc nucleului, în zona cea mai activă a citoplasm ei.

M ito co n - Form ă ovală, rotundă, cu un perete având structura Sediul energogcnetic trilam inară lipoproteică. Prezintă un înveliş extern al organismului, m em brana externăurmat de un interspaţiu, şi spre respiraţie celulară. Energia chim ică pro­ dusă este stocată în legăturile m acroergice ale ATP sintetizat în mitocondrii.

L iz o z o m ii Corpusculi sferici 0,2 - Ιμrăspândiţi în întreaga hialoplasmă.

subpresivul cu apetitul subțire

Conţin enzime hidrolitice, cu rol Digerarea substan­ ţelor şi particulelor important în celulele care fagocitează leucocite, care pătrund în m acrofage. Este fonnat din 2 centrioli neuron, care nu se cilindrici, orientaţi peφeπdicular unul pe celălalt divide.

N e u ro fib rilele sunt formaţiuni diferenţiate ale neuroplasmei celulei nervoase.

subpresivul cu apetitul subțire

C o rp u scu lii Nissl sunt echivalenţi ai ergastoplasmei pentru celula nervoasă. C ilii, flag elii etc.

Anatomia Si Fiziologia Omului - OCR

NU CLEUL Este o parte constitutivă principală, cu rolul de a coordona procescle bio lo g icc celularc fundamentale conţine materialul genetic, controlează metabolismul celular, transmite informaţia genetică.

Poziţia lui în celulă poate fi centrală sau excentrică celule adipoase, m ucoase. M ajoritatea celulelor sunt m onocariocite un nucleudar pot fi iji excepţii: celule binucleate hepatocitelepolinucleate fibra musculară striatăanuclate hem atia adultă. Pot fi însă şi celule mici cu nucleu m are lim fo cile sau celule mari cu nucleu m ic ovulul. O v u lu l C elu la II nucleu, m em brană p cllu cid a, iar la e x ­ Aciozom Piesă intermediară Piesă principală P iesă tenninală terior din coroana radiată, care nu aparţine ovulului propriu-zis.

La exteriorul citoplasm ei se găseşte m em brana vitelin a, acoperită dc membrana sau zona pcllucida, mai groasă, transparentă şi străbătută de canalicule fine fprodus de excreţie al c e ­ lulelor foliculare.

subpresivul cu apetitul subțire

C itop lasm a a re o p o r ţ iu n e periferică mai fluidă, transparentă, şi o zonă m ai densă în ju ru l n u cleu lu i, cu Teacă fibroasă Fig. Spermia mai puţine substanţe lirănitoare. Conţine organite celulare com une, iar alături dc nucleu se află centrul celular al ovulului centrozomnumit şi corpul vitelin Balbiani.

Nucleul, situat central, este m ic, are un nucleol şi prezintă mişcări ameboide.

Compendiu De Anatomie Umana

C apu l 4 - 5 μde formă ovală, are un nucleu mare, învelit periferic de un strat subţire de citoplasmă. Chim ic, capul conţine nucleoproteine, lecitine, glicogen.

Potenialul de aciune obinut prin sumarea unor depolarlzri sub prag. Aceasta ar contrazice legea tot sau nimic. Explicaia acestui fenomen este urmtoarea: fiecare stimul sub prag produce la nivelul membranelor excitabile, o serie 'de modificri locale, "invizibile" cu metodele clasice. Aceste modificri dispar la scurt timp dup ncetarea aciunii. Dac un nou stimul apare nainte de a se terge "urma" stimulului precedent, celula nsumeaz modificrile produse de stimulii succesivi pn se realizeaz un rspunsvizibil fig.

G â tu l este o regiune scurtă şi îngustă 0,4 μcuprinsă între centriolul proxim al şi butonul tcnninal pe care se inseră flagelul. C o rp u l este cuprins între cele două jum ătăţi ale centriolului distal, cu o lungim e de 5 subpresivul cu apetitul subțire 9 μ.

Periferic se găseşte un strat subţire de citoplasm ă înconjurată de plasmalemă. Coada 45 - 55 μultrastRictural, este fonnată din două segm ente: piesa pnncipală, porţiunea cea mai lungă 40 - 45 μ şi piesa tenninală 5 -1 0 μ.

Structural, piesa pnncipală este iom iată din filamentul axial, înconjurat de învelişul citoplasm ei. Piesa term inală, seg ­ mentul tcnninal al cozii, are în interior filamentul axial, fară teacă citoplasm atică la exterior. Vitalitatea şi m işcările spermiilor depind de pH soluţiile slab alcaline îi activeaza, cele acidc sau alcoolul ii distrug şi variază în funcţie dc temperatură ctc. A re loc lunar, în ziua a a a ciclului menstrual. Ciclul menstrual.

Funcţia gonadei feminine este ciclică, spre deosebire de cea a gonadei m asculine care este continuă.

Manualanatomie1 151113103134 Lva1 App6891 PDF

Ciclul menstrual reprezintă o serie de m odificări ciclicecare se petrec la nivelul ovarului şi al aparatului genital feminin şi se datorează unor variaţii ciclicc în secreţia de hom ioni gonadotropi hipofizar, controlate de la nivel hjpotalam ic. Evenimentul cic lic cel mai evident este pierderea lunară de sânge 35 - 60 ml vezi funcţia endocrină a ovarului. Fecundaţia este procesul de contopire a materialului genetic masculin cu cel feminin.

Se realizează prin pătrunderea capului spermiei în ovul. Are loc în prim ele zile după ovulaţie, în timp ce ovulul străbate trompa uterină.

Prin fecundare, ovulul devine ou, cu set com plet de crom ozom i, şi începe să se dividă. A ici se va forma un organ special, numit placentă, cu rol nutritiv pentru produsul de concepţie şi cu rol endocrin. Produsul de concepţie se dezvoltă în cavitatea uterină până în luna a 9-a, când este expulzat prin actul naşterii.

Placenta, ca glandă endocrină, secretă hormoni gonadotropi, care întreţin activitatea corpului galben, şi hormoni estrogeni şi progesteron necesari evoluţiei normale a sarcinii.

Proprietăţile celulare generale se întâlnesc la orice sistem viu.

A cestea sunt: m etabo­ lismul, înmulţirea, m işcarea şi iritabilitatea. Proprietăţile celulare speciale se întâlnesc numai la anumite categorii de celule, adaptate pentru îndeplinirea unor funcţii particulare. A ceste proprietăţi sunt; subpresivul cu apetitul subțire, contractilitatea, activitatea secretorie şi fagocitoza.

M ajontatea acestor proprietăţi vor fi tratate la capitolele corespunzătoare m eta-bolism ul, glandele cu secreţie subpresivul cu apetitul subțire, sângele, ţesutul muscular etc. A ceastă proprietate a subpresivul cu apetitul subțire denumirea de excitabilitate, pentru a o deosebi de intabilitate, care este o proprietate generală a tuturor staicturilor vii de a suferi m odificări sub acţiunea unor factori externi.

Exemplu dc intabilitate este bronzarea pielii sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Stimulul sau excitantul poate fi orice variaţie energetică din mediul înconjurător m cum să ardeți grăsimea în miezul dvs nică, electrică, tcnnică, fotonică, chim ică etc. Potenţialul de acţiune A- M ăs u r area potenţialului de m e m b ra n ă la nivelul nervului, prin utilizarea unui mieroeleclrod. B- Reprezentarea gr allc ă a variaţiilor dc potenţial al m em b ra n e i in timp ul unui potenţial de acţiune tipic al nervului.

Milisecunde membrana ş. Concentraţia Ca-"" este de mii de ori mai m arc în lichidul extracelular.

Что не так с двигателем Chrysler 2.4 EDZ для PT Cruiser, Sebring, Wrangler и \

A ccst ion intervine în special în cuplajul excitaţie - contracţie şi cuplajul excitaţie - sccrcţic. Constă în variaţii rapide ale potenţialului de m e m b ra n i Fiecare potenţial de acţiune începe cu o trecere bruscă de la un potenţial de m em brană negativ la un potenţial de membrană pozitiv şi se termină cu revenirea aproape tot aşa dc bruscă la potenţialul negativ. Fazele su ccesive ale PA sunt urm ătoarele; Faza de repaus.

subpresivul cu apetitul subțire

A ceasta reprezintă potenţialul m em branar de repaus, fiind prem er­ gătoare potenţialului de acţiune. Faza de depolarizare. R cobaza caracterizează binc excitabilitatea unui ţesut. Cu cât este mai e x cita b il, cu atât reobaza este mai m ică, deci pragul este mai coborât. Stim ularea unei celule cu curenţi sublim inari, dar cu frecvcnţă cre.

Explicaţia fenomenului este urmă­ toarea: fiecare stimul sub prag produce la nivelul m em branelor excitabile o serie dc m od ificari locale. A ceste m odificări dispar la scurt timp după încetarea acţiunii stim ulului. D acă un nou stimul apare înainte de a se şterge m odificarea locală anterioară, celula însum eaza m od ificările produse de stim ulii succesivi până se realizează un răspuns vizibil.

Pentru a excita celula, stimulul prag trebuie să acţioneze asupra subpresivul cu apetitul subțire em ­ branei un interval de timp suficient de m arc, variabil în funcţie de tipul celular. Timpul m mim necesar unui stimul de valoarea reobazei pentru a excita se numeşte timp util.

Valoarea sa este foarte diferită şi nu poate fi utilizat drept criteriu de jud ecată în aprecierea norm alului sau pa­ tologicului.

Cercetându-se corelaţia dintre intensitatea şi durata curentului excitant s-a constatat că, la intensităţi de valoarea dublului reobazei, timpul m inim necesar d iferă foarte puţin de la o celulă la alta, în condiţii nom iale. S-a denumit cronaxie timpul m inim n eccsar unui curent cu valoarea dublului reobazei pentru a excita. Cronaxia este de ordinul fracţiunilor de m iiisecundă 0,5 - 1 m s şi este cu atât mai m ică cu cât ţesutul este mai excitab il.

Nervii m otori şi muşchii pe care-i comandă au cronaxii apropiate, iar cronaxia nervilor senzitivi nu diferă mult de a nervilor motori. M uşchii au, în general, cronaxii şi reobaze ceva mai m an ca nervii m otori corespunzători. Cronaxia este de zeci de o n mai scăzută ca timpul util. B ru sch e ţea.

subpresivul cu apetitul subțire

Dacă facem să crească progresiv intensitatea unui stim ul spre valoarea de prag, acesta nu mai excită, chiar dacă depăşeşte pragul, şi durează mai mult decât timpul util. De aici rezultă că, pentru a excita, curentul de intensitatea reobazei trebuie să se instaleze suficient de brusc. Membrana celulară s-a acom odat la stimul.

Informațiiimportante